Acolo, fie că era sfârșit de primăvară fie că era vară deja, nu sunt sigur, dar în acest fotoliu timp de o lună de zile venea, încontinuu, un motan întrei culori: negru, galben și alb. În acea perioadă cât ieșeam la o cafea și o țigară, el mereu venea și stăteam împreună. Puteam să-i povestesc ceva sau simplu stăteam, asculta și pe urmă pleca, așa sa repetat timp de o lună de zile și după a dispărut.
Motanul galben, anul în care m-am născut, acel fotoliu de la mica terasă.