Mi-a luat mult timp să mă decid să-l pun aici. Veți găsi aici nimic altceva decât un scurt jurnal de voiaj. Un voiaj al unui librar chișinăuian la primul său Bookfest București. Deși a fost o săptămână de muncă grea, ar trebui să-i mulțumesc editurii Cartego că am ajuns să cunosc cum e un Bookfest București. Datorită editurii l-am cunoscut atât ca librar cât și ca poet proaspăt debutat. (Victor Fală, librar Cartego Bookstore)
Înainte de a urca în trenul spre București l-am întâlnit pe Sergiu Beznițchi, mergea cu același tren spre același București. A cerut să-i vând un ZVÂC. Cartea avea două zile de sub tipar. Mai apoi chiar s-a apropiat la compartimentul meu și mi-a cerut cartea.
În compartiment cu mine avea bilet o doamnă din Chișinău, funcționară la bancă. Destul de plăcută prezență și totuși o carne tânără i-ar fi căzut mai bine stomacului meu țicnit.
De lucrat nu am prea lucrat pe laptop. Fie din cauza Internetului, fie din cea a noii experiențe de a merge cu trenul la București. Am recitit atent și am redactat unde trebuie două, trei proze scurte: Voyeur, Alesea Bilous, Rik... Mi-au plăcut. Mai ales Voyeur.
Am adormit pe la 12 și m-am trezit pe la 2, fără somn. E o gălăgie ruptă din iad în trenul ăsta.
Am mers la un moment dat la tualetă iar la întoarcere mi-am dat seama că nici prin cap nu mi-a trecut să mă uit din ce compartiment am ieșit. Am stat câteva minute bune în fața ușilor identice, toate închise, meditând la care să fie aceea de care să trag, care e acea cutie a Pandorei în care: fie o să trag la pătuțul meu, fie mi-o iau peste moacă drept intrus în intimitatea cuiva (poate chiar de la Sergiu).
Poate fi un scenariu bun pentru o proză scurtă, cerebrală, meditativă și psihologică despre puiul lui D'zeu rătăcit care nu știe ce are de făcut în viață.
Într-un final am găsit-o.
***
La RomExpo am ajuns înaintea cărților editurii, motiv care ne-a oferit timp să mergem să ne cazăm și să ne întoarcem înapoi pentru a amenaja standul.
Urma să dorm în living. Simțeam că nu trebuie să mă bucur. Așa că nu m-am bucurat. Colegele mele care aveau fiecare cameră cu dormitor se bucurau și pentru mine.
De montarea standurilor se ocupau un nene nervos și unul beat criță. Ultimul făcea mai tot lucrul, dar asta calculând și timpul pierdut pentru a ridica încontinuu imitația de riglă de jos – o scăpa încontinuu.
Am lipit soare pe peretele standului până vedeam cerculețe. Arăta strașnic de frumos!
***
În prima zi nu am încasat mult. Dar am vândut câteva cărți de „Mastodontul meu”.
Pe când la Chișinău toți văd în primul rând cartea „Sănătos ca un dragon", bucureștenilor le place „Mastodontul meu”. Editorul se va bucura.
O doamnă profesoară de limbă română, alături de fiul ei (care studiază la academie, la scenaristică), mi-au spus că ea e specialistă în Poezie:
- Perfect, zic, uitați-vă, avem trei cărți de poezie publicate de noi. (Nu i-am spus că una din ele-i a mea)
Dar și pricep și eu poezie, îi mai zic, peste o săptămână susțin teza de licență pe tema structurii vizuale a poeziei lui Emilian Galaicu-Păun.
- Cine-i Emilian Galaicu-Păun? mă întreabă doamna.
- ...
După vreo două replici îi zice fiului său:
- I-auzi (uitându-mi-se-n ochi), îmi vine să-l pocnesc când îl aud cum vorbește, se vede că-i de la Chișinău, trebuie să-l învăț vocalele...
- ...
Vinul pe care l-am luat de la Chișinău mi-a șters un pic „stresul primei zile”, dar m-am culcat și mai târziu decât în ziua precedentă. Când se duc colegele mele la somn, deși se duc pe rând, abia atunci pot să mă culc și eu. Asta înseamnă să dormi în living.
***
La târg m-am văzut cu poeta Laura Muruzuc. Cea mai caldă prezență din tot târgul. M-am întors la stand cu un teanc de cărți de la ea.
Prin târg m-am mai întâlnit cu autori de la Chișinău. Erau tupilați cu toții pe rafturi: Cătălin Ungureanu, Teodor Ajder, Alexandru Bordian, Teodor Bordeianu, Hose Pablo, Ronin Terente, Radmila Popovici (pe care o așteptăm și cu prezență fizică din partea editurii) și mulți alții.
M-am întâlnit și cu Alberto Păduraru, poetul moacelor (telefonul mi-a corectat: moașelor). I-am cumpărat două cărți, una mi-a semnat-o. Mi-a cumpărat și el o carte și i-am semnat-o. Ne-am simțit ambii valoroși și plini de importanță, deși nu eram nici cât un sâmbure de curmală ca importanță în enormitatea aia de târg.
Alberto era înfierbântat încă de la afișul editurii Timpul cu Connect-R ținând între degete câteva nuci cu toată perversitate de care-i în stare. Era afișul prezentării biografiei sale „În grădina cu nuci”.
Am vândut un pic mai mult. Asta e! Cel puțin încercăm să-i cunoaștem pe oameni, iar ei să cunoască editura. Suntem unicii care le dau bună ziua trecătorilor și le zâmbim radios și naiv.
***
Înainte de a veni la București ne-am pictat în galben cămășile. Suntem ca niște boboci.
Eu mi-am scris pe spate, la mijloc, ZVÂC și în jurul ZVÂCului toți autorii mei de referință. Tineri și mai puțin tineri. Buni!
Mănânc prost și scump. Îmi place humusul și alcoolul doar.
Deocamdată am băut doar cafea proastă.
Abia de vineri au început să vină oameni mai colorați, mai bine îmbrăcați, mai puțin ciudați (față de primele zile de târg). Oameni cu care e curios să discuți și sunt gata să se dea argumentat cu părerea și să asculte păreri (chiar dacă în realitate îi doare-n fund de ele).
Mi-am cumpărat Gramatica Fanteziei, Editura Arc. Mi se pare de-o frumusețe și utilitate aparte cartea asta. Mai ales în contextul în care voiam să încep o serie de ateliere de scris în librărie, la Chișinău. Probabil voi solicita și un preț pentru atelier, cât să mănânc un ficat de pui sau o curmală grasă, libidinos, de față cu altcineva, știind că am ce oferi pentru aceste prețuri simbolice.
***
A venit la târg și Diana Mihuța, de la Cărturești Chișinău. Prezența a tot mai multe personaje cunoscute și chiar dragi micșorează târgul în percepția mea. Îl face un spațiu aglomerat dar ușor de străbătut, ușor de înțeles, de cucerit. Am băut o cafea cu ea, am văzut-o pe Suzănica Tănase, eu i-am observat gropițele sexy din obraji, Diana, din câte-mi amintesc, părul; am discutat despre ce se mai cumpără, ce s-ar mai vinde și ce trebuie de adus la Chișinău. Diana căuta Matca — revista Matca, pe care eu, desigur, am observat-o dar nu m-am oprit mai mult timp asupra-i: am mers și ne-am cumpărat ambii câte o revistă. Dar mi-am luat în același timp și Manaraga de Sorokin în traducerea lui Mihail Vakulovski. Despre care este și un articol în revistă. De fapt, un jurnal de traducător.
***
Am realizat un atelier cu pictorița moldoveană Ars-Ana. Ne-a împrietenit cu Ars-Ana tot datorită Laurei Muruzuc, iar la atelier a fost și ea antrenând copii care treceau prin preajmă în activitatea atelierului. A fost splendid!
***
A venit Poeta Neamului. Am băut sera un vin, am mâncat un humus, am dormit în living…
În timpul târgului am momente când tresar, fără să simt înainte de asta că mi s-ar face somn. De parcă se gudură pământul ca un câine. Deși aici e vorba despre momente de treze, îmi aminteau de perioadele tinerești de lucru în calitate de chelner la nunți. Când dormeam o oră sau două dimineața, între 8 și 9-10. Apoi, după vreo 6 zile de lucru, acea oră de somn se transforma în jumate de oră de tremurat epileptic în care nu știam ce-i vis și ce-i realitate camerei în care ne caza restaurantul, până când, prin vis, puneam o mână pe umărul lui Diodor care dormea leșinat alături și-l întrebam: ce servește domnul?
Am văzut noutățile editurii Pandora M. Am stat și m-am holbat zece minute la noua carte tradusă a lui Jaume Cabre. Și ce-a de-a doua carte a poetei cu Nobel, Louise Gluck. Mă uitam la toate cărțile editurii ca la niște femei numai-bune tolănite pe masă.
***
Se vând destul de multe ZVÂCuri, ceea ce mă bucură nespus, mă bucur de aceasta ca de reușitele unui copil al meu. Am să mai fac copchii*.
Am fost la standul Polirom și am văzut Ulise în noua traducere a lui Vlad Moldovan. Am plâns un pic și m-am întors fără ea la stand. Fără Ulise dar totuși mi-am luat „De ce scriem” de Philip Roth, aceasta era mai ieftină. La stand i-am povestit colegei mele despre aventura amoroasă a personajului lui Roth din „Complexul lui Portnoy” cu un ficat de vită și că am un poem în carte dedicat lui.
La un moment dat am descoperit o editură cu stand invizibil practic, Tact, care nu ieșea cu nimic în evidență dar aveau o serie de non-fiction care m-a atras. Îl aveau pe Roland Barthes în această colecție, Obviu și Obtuz, carte pe care, desigur, mi-am și cumpărat-o. Aceasta are pe coperta un cerculeț galben, exact logo-ul editurii Cartego și prima reacție a N., editorului, era: ce-i asta? (Întrebare cu gaură neagră activă la subraț car înghițise toate întrebările, dar eu m-am deprins să o înțeleg din juma de juma de jumar’ de cuvânt.)
Vineri și sâmbătă sunt două zile bune de târg. Foarte bune. Doar că alături, pe scena Agora, fie cântă niște reprezentanți ai Turciei sau ce țară or mai fi avut, fie: s-a ridicat o babetă și cânta de sănătate iar în fața scenei s-au grămădit vreo 100 oameni. După aia tanti a zis că „dacă veți cumpăra cartea mea acum de la standul editurii Școala Ardelenească, semnătura e gratis” sau așa ceva. Moment în care 90 din 100 au cumpărat cartea (restul erau copiii lor).
A fost și editorul de la Pandora M pe la noi, Bogdan-Alexandru Stănescu, m-a emoționat și eram bucuros în același timp. L-am rugat să-mi semneze cartea pe care i-o cumpărasem cu o oră în urmă, „adorabili etrusci”, i-am dat și eu o carte. Bănuiesc că o va lăsa undeva într-o bibliotecă stradală, sau dacă o va citi, nu o voi știe niciodată, pentru că…
Cel mai frumos e că a văzut că citeam, de falț o aveam pe scaun în momentul acela, „Gramatica fanteziei” și mi-a confirmat că este o carte superbă!
***
Am fost la MOBU – International Art Fair of Bucharest. Târg de artă la care au participat și câțiva artiști foarte buni moldoveni. Victor Teslaru, unul din pictorii expozanți și un băiat admirabil, ne-a aranjat intrarea la acest târg, care era destul de costisitoare dar merituoasă pe deplin. Ce am înțeles din vizita aceasta?
• artiștii moldoveni sunt atât de proaspeți și buni în ale artelor încât dacă s-ar vrea, s-ar face o capitală a artei la Chișinău
• ca prin toate domeniile și în artă se bălăcesc vinete în propriul suc de li se acrește sufletul (i-am văzut destui pe pereții de acolo, dar nu erau de-ai noștri)
• pricep ceva în artă
Acolo am vorbit cu Ciprian Antoci, Elena Bria, Natalia Romanciuc, DJ Borș, toți oameni frumoși și talentați de la Chișinău, cu toți am făcut cunoștință în și prin galerie și librărie. Și în general datorez mult acestei experiențe de lucru aici (acolo).
Însuși faptul de a expune în aceeași perioadă cu târgul Bookfest de la București, în rând cu pictori de mare valoare din Republica Moldova, în expoziția AUTOPORTRET– SELFIE IN ART, e și un merit al faptului că lucrez în galerie și am prins curaj să mă expun.
***
Horea Sibișteanu, prozatorul, a venit să cumpere ZVÂCul la recomandarea Dianei Mihuța. Onorat și cu această ocazie. Onorat de prieteniile care se leagă în juru-mi.
Toate aceste zile bucureștene așteptam să vină să mă vadă și să ia cartea profesoara mea de română din colegiu. Eram aproape îndrăgostit de ea în acea perioadă și, cumva, ea mi-a făcut dragă literatura. Ea și pornografia sadică a lui Sade, a treia carte pe care am citit-o cap-coadă, în anul în care împlinisem 18 ani – „120 de zile ale Sodomei”. Citeam și mă gândeam la lecțiile de română.
N-a fost.
Am mers cu N. și am cumpărat de la Editura Paralela 45 toate cărțile „Casa Inglezi” de Alexandru Bordian, pentru că nu se găsește la Chișinău, deși e despre pogromul evreilor la Chișinău și scrisă de-un autor de-al nostru. Am luat „Șterge conversația” de Ronin Terente și „Hype” de Hose Pablo (acesta-i tot de-al nostru, buuuuun!). De asemenea am cumpărat pentru librărie o carte pentru copii care mie îmi place e-norm!: Așa zis-a răpire a Prințului Oleomargarină de Mark Twain. O poveste neterminată a lui. Încheiată însă de Phillip Stead și Erin, soția lui, care a ilustrat-o splendid! (Toate cărțile ei îmi plac).
Le-am luat și nepoatelor mele această carte. Iar prietenii de la editura Frontiera m-au îmbogățit cu minunăția de carte Piețele Lumii, tradusă în română de scriitorul moldovean Vasile Ernu.
Câte pornesc din Moldova! 🤭
Frulari, o vizitatoare admirabilă a librăriei de la Chișinău, ne-a vizitat și la Bookfest. Știm noi pentru cine a venit! Ne-a adus ciocolate. I-am recomandat ce să mai ia din târg, nu multe, dar printre ele era și Casa Inglezi deși uitasem că le-am luat noi pe toate. I-am dat-o mai apoi de la noi.
Mai târziu am mers la standul cu viniluri și tot eu i-am recomandat Smetana „Moldau” și ea a luat vinilul acasă și seara l-a și ascultat.
***
Am trimis mai toate cărțile pe la librăriile din București: Seneca, Cărturești, EMAG. Ne-au rămas și ceva de luat înapoi la Chișinău, nu multe, dar portbagajul mașinii colegei mele s-a umplut rău.
Conștient că o să-mi fie dor să revin la Bookfest sunt fericit că s-a terminat și pot să o rup cu București-ul pe-un timp. Nu-mi prea place. Nu-mi place, deocamdată. Nu-mi place. Nu.
În microbuz era și Ciprian Antoci. La microbuz era și Laura Muruzuc. Ce frumos.
***
La Chișinău mi-am scos cărțile din genți. Mă gândesc care din lecturile actuale să le întrerup pentru a citi una din noutăți. Apoi îmi amintesc că trebuie să termin teza de licență și aștept să ies în concediu peste o săptămână pentru a o scoate la capăt. Poezia lui Emilian Galaicu-Păun, care-mi place enorm, acum îmi este melodia preferată pusă la Alarmă.
Mi-am udat palmierul și pornesc direct spre librărie. Colega mea a lucrat pentru doi la librăria din Chișinău pe toată perioada Bookfestului. Eu pentru trei la Bookfest, dar mai pot. Îmi era dor de librărie și galerie. Diseară, în sfârșit, nu dorm în livingul nimănui.